Ei bine...da! Astăzi este începutul noului și ultimului ( pentru mine) an școlar! S-a terminat cu lenevitul, cititul de cărți interesante, vizionarea de filme non-stop și nopțile albe pline de țânțari. Încep sesiunile de învățat ( mai mult tocit) și stres pentru celebrul examen al maturității pe care un procent destul de mare de elevi...îl pică. Asta ce înseamnă ? Că rămân pe veci copii ? Dacă e așa, aș fi și eu bucuros să-l pic, pentru a mai petrece câțiva ani de copilărie.
Mda. Știm că nu așa merg lucrurile, dar alegerea noastră nu contează pentru restul lumii, așa cum o muscă moare zdrobită de un plici, și nimănui nu-i pasă de ea. Eu sunt de părere că ar trebuii să ne forțăm un pic, în așa fel în cât să ne ridicăm cât mai sus și să schimbăm povestea care nu se mai sfârșește.
Spre exemplu: Eu mi-am propus să dau la Facultatea de Științe Politice pentru a ajunge Ministru al Învățământului, și să schimb totodată materiile de Bac. Știu că pare hilar, dar sunt extraordinar de sigur că dacă lucrul ăsta s-ar întâmpla, totul s-ar schimba radical.
Cam atât am avut eu de spus. Știu că sunt puține cuvinte, dar pe restul vreau să le păstrez pentru școală ;) V-am pupat !:*
