Îmi plac
cărțile. Citesc tot felul de cărți, indiferent de subiect, an, gen. Important
este să-mi atragă atenția. Deseori îmi place să experimentez, să explorez.De câteva ori pe an, fac următoarea chestie: "vizitez" online câte un anticariat și-mi cumpăr un mare morman de cărți. Sunt cărți necunoscute, pe care le aleg după copertă (nu găsești informații despre toate) sau după nume, depinde ce găsesc la îndemână. Cum ziceam mai sus, dacă îmi atrage atenția, atunci e a mea.
Îmi place să
fac asta deoarece mi se pare avantajos din două puncte de vedere: cheltuiesc puțin, deoarece sunt cărți ieftine și îmi
lărgesc orizontul literar. Îmi pică în mână o grămadă de cărți în felul acesta
și fără mari cheltuieli. Ultima dată, mi-am cumpărat vreo 20 de cărți cu vreo
50 de lei.
Așa am obținut
și cartea de astăzi, "Dacă aș fi
fost femeie", scrisă de Aziz Nesin. Până la această carte nu am auzit de acest
scriitor, am aflat ulterior că a fost un foarte prolific scriitor și comic de
origine turcă. A scris peste 100 de cărți.
Este o carte
care mă bucur că mi-a picat în mână, îmi aduce aminte de cărțile "Fiecare
cu părerea lui" a lui Tudor Mușatescu sau "Toasturi cazone"
scrisă de Gh. Brăescu.
"Dacă aș
fi fost femeie" este o colecție amuzantă de povestioare. Cartea este
structurată în două mari capitole, "Povestiri" și "Într-o
țară".
Primul capitol
conține o serie de povestioare contemporane în timp ce a doua parte este
destinată basmelor.
Povestioarele
sunt amuzante însă în același timp sunt niște satire adresate societății și
modului de viață din Turcia. Din păcate, dacă schimbăm numele celor implicați
cu nume de la noi, autohtone se potrivesc prea bine, cu toate că această carte
a fost scrisă în 1963.
Să trecem un
pic prin ele.
Dacă aș fi fost femeie
Prima
povestire, cea care dă și numele cărții este foarte amuzantă. Ne explică
traseul unui portar într-o fabrică.
Poate fi
aplicată lejer corporațiilor de astăzi.
Selamet, este
portar într-o fabrică și are un salariu mic. Își dorește mult sa avanseze și
trage pentru asta. Visul i se implinește, patronul îl cheamă și îi mai dă în
plus la salariu 30 de lire cu condiția să îl înlocuiască și pe paznicul de noapte,
care câștiga 200 de lire pe lună, față de 80 ale lui Selamet. Zis și făcut, el
este de acord. Din aproape în aproape, avansează la modul asta până în fabrică
mai rămân el, directorul și secretara. Acesta din urmă ii spune ce s-ar fi
întâmplat dacă el ar fi fost
femeie...
Cum se scrie un articol
Asta este o
observație finuță ascunsă sub un strat mare de umor. Practic, autorul ne
povestește ceea ce orice ziarist, om de media, blogger etc. știe. Povestea ne
spune cum se naște un articol, sau mai degrabă de ce sunt articolele
trunchiate.
Este vorba despre un ziarist care scrie pe o temă, articolul ajunge apoi la soție care îl face să mai taie din el, la fel și copilul și vecinul și soacra și redactorul etc. Ce mai rămâne din articol, asta apare.
Se închiriază un etaj
Trecem de la
scris la justiție. Din această povestire, aflăm cum un om a fost achitat de
faptele necomise, nu pentru că justiția l-a găsit nevinovat ci pentru simplul
motiv că judecătorul a crezut că ii poate fi de folos.
Banda
Iarăși o
poveste despre justiție. Cu stupoare și amărăciune pe undeva, mergem pe urma
unui hoț de buzunare. Simplu, un hoț fură poșeta unei doamne. Este prins dar în
poșetă sunt descoperiți dolari. Polițiștii vor să afle care este sursa lor și
merg din aproape în aproape. La sfârșit s-ar putea să aflăm că hoțul nostru nu
e neapărat cel mai hoț.
Cum poate fi descoperit un
răufăcător
O poveste care
critică destul de aspru poliția și metodele ei. Într-un mod amuzant, scriitorul
vorbește despre metodele de investigare ale poliției, care mai întâi prinde
"criminalul" și apoi vede ce-a făcut.
De ce a mieunat pisica
Este un
articol despre natura umană și despre cum totul se întâmplă piramidal, lucru pe
care se pare că l-a înțeles foarte bine autorul.
Practic, în
stilul său specific, din aproape în aproape, ne explică cum își varsă oamenii
nervii în general. Totul pleacă de la un ministru ponegrit prin ziare. Gradual,
acesta își varsă nervii pe subordonați iar valul de nervozitate trece prin
toate clasele sociale de la cel mai mic, la cel mai mare. Ultima care o
încasează este o amărâtă de pisică.
Cam atât
despre această carte, rămâne să o citiți voi, eu garantez că merită. Este o
carte lejeră, ușor de citit, poți citi fără probleme măcar câteva pagini pe zi.
Autorul, deși are un mod profund și abordează probleme grave ale societății a
scris în așa fel încât să fie pe înțelesul tuturor.
Articol scris
de infrasunete.eu
