Data apariției: Februarie 2017
Format: 135 x 203
Tip copertă : Broșată
Număr pagini: 272
Simon Spier, un adolescent în vârstă de șaisprezece ani, gay nedeclarat, preferă să-și păstreze dramele pentru muzicalul de la școală, însă când un e-mail ajunge pe mâinile cui nu trebuie, secretul său e pe cale de a fi aruncat în lumina reflectoarelor. Acum, Simon, e de fapt, șantajat: dacă nu o face pe pețitorul pentru măscăriciul clasei, Martin, orientarea lui sexuală va fi cunoscută de toată lumea. Mai mult, intimitatea lui Blue, pseudonimul băiatului cu care corespondează prin e-mail, va fi pusă în primejdie. Când în grupul său de prieteni iau naștere momente tensionate, iar discuțiile lui cu Blue devin tot mai pasionale pe zi ce trece, Simon își dă brusc seama că penultimul an de liceu este unul extrem de complicat. Și cu toate că are o aversiune față de schimbări, el știe că trebuie să găsească o cale prin care să iasă din zona lui de confort, înainte de a fi împins cu forța de acolo-- fără să-și îndepărteze prietenii , să se autocompromită sau să rateze o șansă la fericire cu cel mai derutant și mai adorabil băiat pe care nu l-a cunoscut niciodată.
👉Mi-am dorit enorm de mult să citesc această carte când a apărut și mai ales pentru subiectul pe care-l abordează. Homosexualitatea este una dintre problemele lumii actuale care macină pe unii într-atât de mult, încât, prin cretinismul lor, răpesc dreptul la fericire, unor oameni absolut normali, cu aspirații, vise, realizări, etc, care nu cer altceva decât dreptul la iubire. De ce strâmbăm din nas când vedem doi băieți care se sărută pe stradă ? Poate că unii dintre noi, facem asta pentru a-ne păstra locul în cercul de prieteni homofobi din care figurăm, scăpând ulterior de apelative gen: poponar, uranist...., care n-ar putea fi aduse după ce am încerca prin prostia și idioțenia noastră, să le explicăm că nu toți putem fi trași la indigo și că unii au avut norocul sau ghinionul să se nască mai speciali.
👉În această carte, am întâlnit o serie de caractere, aproximativ, identice cu cele din liceul românesc, și care m-au dus cu gândul la cei 4 ani în care m-am maturizat. Ce-i drept, personajele din această carte nu promovează manelele, spartul de semințe pe stradă și vocabularul din care nu lipsește cuvântul pulă, dar au un comportament original, specific mediului din care provin, mai exact, civilizația americană.
👉Simon este tipul de persoană pe care oricine și l-ar dori drept prieten. Un excelent confident, o minte limpede, un caracter greu de înțeles pe deplin, o incredibilă luptă cu prejudecățile, fluturașii de îndrăgostit și pofta pentru biscuiți Oreo. Cam asta e tot ce-l caracterizează pe protagonist în primele pagini. Apoi vine declinul emoțional, vindecat doar de câteva serii de discuții prin e-mail. Să fiu sincer, modul prin care este șantajat Simon, este unul extrem de banal, gen : dacă nu faci asta, o să se întâmple aia... , iar el nu face decât să-și apere propria intimitate de care este rușinat, singura sa alinare, înafară de conversațiile de pe e-mail, fiind cățelul Bieber, o ironie perfectă asupra cântărețului Justin Bieber.
👉Pe parcursul cărții, Simon evoluează. De la caracterul timid regăsit în primele capitole, la o aliniere perfectă a ceea ce înseamnă acceptare de sine. Fiind psiholog, autoare încearcă să scotă în evidență că nu tot ceea ce ne închipuim despre o persoană poate fi adevărat și că, mai devreme sau mai târziu, putem avea plăcuta surpriză de a cunoaște o altă latură a acelui om pe care-l detestăm din tot sufletul. ( Am trăit pe pielea mea acest lucru și nu mi-a venit să cred. Doamne, se pare că măscăricii au suflet, mi-am zis.) Un alt lucru esențial de reținut, este că, în căutarea noastră de împlinire, putem avea neplăcuta surpriză de a înțelege că persoana pe care o simpatizăm, nu coincide cu ceea ce căutăm. Poate că fizic e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, dar pe partea morală, pot exista multe lacune și defecte pe care să nu tolerăm. Tocmai asta se întâmplă și în romanul Simon și Planul Homo Sapiens, unde protagonistul își dă seama, în final, ceea ce este important în viață și că nimeni nu are dreptul să-l judece, indiferent cum ar fi.
👉 Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în această carte, este atitudinea lui Simon și stilul său curat de a te face să înțelegi prin ce trece. Este adevărat că la un moment dat, intervin prietenii și familia în lupta lui cu recunoașterea sinelui și îl ajută să se individualizeze, dar la început, putem observa frământările unui tânăr adolescent, prins, parcă, într-o bulă de aer, izolat de restul lumii, fiindu-i teamă că, în caz de se va sparge bula, secretul lui va fi descoperit și că va ajunge bătaia de joc a liceului.
👉Conversațiile purtate cu Blue, băiatul de care Simon este îndrăgostit, se desfășoară în jurul mai multor subiecte din societatea în care trăiesc. Poate că uneori, este un exercițiu bun să-ți descarci gândurile unui om necunoscut, cu limita păstrării discreției identității și partea mai trasă de păr din această frază este că: Astăzi pe cine mai interesează de probleme altora ? Doar că, prin documentarea pe care am făcut-o, am aflat că membrii comunității gay, sunt mult mai deschiși unii cu alții și se destăinuie unul celuilalt, doar pentru simplul motiv că au aceeași orientare sexuală. Pe ei, asta îi apropie foarte mult, și acum să nu vă gândiți la prostii...😂 mă refer că această schimbare îi leagă ca pe niște frați, care ar putea sări unul în ajutorul celuilalt fără piedici.
👉Cred că nu mai am ce să mai spun decât că, vă recomand din tot sufletul să citiți această carte, care sunt sigur că vă va deschide larg ochii și vă fa face să conștientizați că orice am fi: Heterosexuali, Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali, cu toții suntem oameni și că avem drepturi egale. 💗
