Recenzie O mie de cocori de Yasunari Kawabata

Produs publicat în 2015 de Humanitas Fiction 
Data apariției: Aprilie 2015
Gen: Literatură japoneză, Clasic, Ficțiune 
Colecția Raftul Denisei
Traducător: George Șipoș
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 160




Senzualitatea, nostalgia, regretul și moartea învăluie delicata ceremonie a ceaiului, în care cel mai simplu gest are o semnificație profundă. 

O mie de cocori pe o eșarfă de mătase : un simbol al fericirii, o promisiune de viață armonioasă. Așa începe povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de multe femei: evanescenta domnișoară Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamnă Ota - o frumusețe matură și melancolică -, inocenta Fumiko, fiica celei din urmă. Toate întâmplările lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia și obiectele fragile de porțelan nu vor putea să îmblânzească sentimentele și nici să împiedice decăderea personajelor.  








Aș vrea să încep prin a spune că aceasta este prima carte, scrisă de un autor japonez, pe care o citesc. În acest roman se pune accentul pe ceremonia ceaiului, un ritual foarte străvechi din Japonia. Autorul surprinde în detaliu, cu stilul său unic fiecare situație din carte, folosindu-se de propoziții scurte, dar foarte elaborate.

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman este că descrie foarte frumos imaginile vizuale și că redă exact starea personajului în momentele limită. Nu este o carte cu foarte multă acțiune, dar reușește în mare măsură să captiveze cititorul și să-l facă s-o citească până la capăt.

Personajul principal, Kikuji, m-a cam plictisit de multe ori și nu am fost în totalitate de acord cu deciziile pe care le-a luat. Mi-a plăcut foarte mult de Chikako, însă la sfârșitul cărții am renunțat în a o mai plăcea.

Tema cărții nu mi-a plăcut deloc. Câteodată eram așa de confuz încât habar nu avem ce citesc. După cum spuneam mai sus, unele pasaje sunt extraordinar scrise, dar altele sunt extrem de plictisitoare și mă făceau să mă gândesc la alte lucruri. Sincer, singurul motiv pentru care am cumpărato a fost că a luat Premiul Nobel, în rest  a fost jalnică.

S-a născut la Osaka în 1899. În 1924 a absolvit universitatea imperială din Tokyo. A debutat în 1925 Dansatoarea din Izu, iar în 1948 și-a câștigat definitiv notorietatea cu romanul Țara Zăpezilor . Este primul autor japonez care primește Premiul Nobel.
și doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela






                                                                                Citate 

"Kawabata este poetul celor mai subtile nuanțe, al evanescentului, al imperceptibilului."
                                                                                                                                        Commonweal

"Dincolo de aparențe, de tonul liric și discret, personajele sunt guvernate de pasiuni haotice."
                                                                                                                                         The Independent 

"Un roman de o măiestrie rară, foarte sugestiv, uman, intens, și emoționant."
                                                                                                                                        New York Herald Tribune

                             

                                  Rating-ul pe care-l dau acestei cărți este de 2/5 ursuleți! 
                                   Dacă nu aveți ce citi, ar fi o alternativă bună de lectură. 

                                                                 

Journey 2- The Mysterious Island

Data lansării : 3 februarie 2012 (Brazilia)
Regizor  : Brad Peyton 
Precedentul  : Călătorie spre centrul pământului 
Următorul  : Journey 3 From the Earth to the Moon
Gen : Aventură, Comedie
Muzică compusă de : Andrew Lockington







Distribuție :


















Din lipsă de ocupație, m-am decis să fac recenzii la seriale și filme. Acest film mi-a captat foarte mult atenția și m-a amuzat copios în unele scene. Chiar dacă uneori erau prezente clișee evidente gen (avem nevoie de electricitate și în secunda doi apare un țipar electric) , chiar nu m-a deranjat, ci din potrivă, mi-a satisfăcut pe de plin așteptările. 
În ciuda faptului că a fost lansat în 2012 și că folosirea de blue screen-uri era încă la început, am zis să nu fiu prea rău și să analizez mai bine situațiile în care sunt puse personajele. 

Povestea m-a captivat în momentul în care am aflat că se învârte în jurul cărților. Eu nu am citit Jules Verne, dar mă bucur foarte mult că a ieșit un asemenea film inspirat din cărțile sale. Acorii mi-au plăcut foarte mult, mai ales Vanessa Hudgens, care este una din actrițele mele preferate și până acum mi-au plăcut toate filmele în care a jucat, dar și Josh Hutcherson, pe care-l știam din Jocurile Foamei. 

Încă de la începutu filmului, îl cunoaștem pe Sean Anderson (Josh Hutcherson), un adolescent de 17 ani, pasionat de cărți cu aventuri. Acesta primește un mesaj codat, și cu ajutorul tatălui său vitreg Hank Parsons ( Dwayne Johnson)  află că bunicul său, Alexander Anderson ( Michael Caine ) a găsit Insula Misterioasă de care vorbea Jules Verne în cărțile sale. 

Sean este foarte entuziasmat de descoperirea făcută și face tot posibilul să plece singur pe insulă, dar în zadar. Pentru a stabili o legătură paternă, Hank, tatăl său vitreg îi propune să meargă împreună pentru că el susține că Sean nu e suficient de pregătit să meargă de unul singur, 

Imediat pornesc într-o călătorie fascinată cu elicopterul alături de un  pilot pe nume Gabato ( Luis Guzman) și de fiica sa adolescentă Kailani ( Vanessa Hudgens). 

În timpul zborului spre insulă, aceștia sunt atrași într-un uragan imens, care ca prin minune îi transportă direct pe plaja Insulei Misterioase, un loc mirific de frumos, dar și periculos, cu forme de viață ciudate, păduri imense și lavă de aur.   Aici îl găsesc pe bătrânul Alexander Anderson și constată că mai au două zile la dispoziție până insula se va scufunda cu totul. Singura șansă de scăpare este submarinul căpitanului Nemo, ascuns într-un loc secret de pe insulă.

Rating-ul pe care-l dau acestui film este de 5/5 ursuleți! 

Vă recomand cu mare drag să-l vedeți, pentru că e genul de film care te ține în suspans, dar este și o comedie de bună calitate!

Trailer film :

Salată Grecească

Roșii
Castraveți
Ardei
Măsline Negre
Ceapă
Salata Verde
Brânză Telemea
Oregano
Ulei de Măzline

Această salată este foarte simplă și poate fi servită în orice restaurant din Grecia. Nu trebuie decât să pregătiți salata direct pe farfurie și să puneți ingredientele în următoarea ordine: salata verde,tăiată fâșii, roșiile și castraveții tăiați în bucăți mari, ardeii și ceapa tăiate în felii subțiri, măslinele întregi și brânza în bucăți dreptunghiulare. Dressingul din ulei de măsline și oregano se adaugă la final.

Contact

E-mail : cristian.cristi00@yahoo.com
Profil de Facebook aici.
Pagină de Facebook Panda and Books, aici.
Număr de telefon : 0734138626 

Mi-e poftă de...

1. Salată Grecească

1.Lava Cake

2. Mini cheesecake fără coacere

Filme și Seriale

 Filme
1.Journey 2- The Mysterious Island    
2. The Five Wave (Al Cincilea Val)



                                     
Seriale ( În curând)

Recenzie Cea mai frumoasă carte din lume de Eric Emmanuel Schmitt

Produs publicat în 2014 de Humanitas Fiction 
Data apariției: Ianuarie 2014
Gen: Romantic, Drama
Colecția: Seria de autor Eric Emmanuel Schmitt
Traducator: Ileana Cantuniari
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 208






Opt nuvele, opt povestiri de iubire, opt femei. De la vânzătoarea modestă, la milionara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa neconformistă, chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne mereu aceeași.

Nu am cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut această carte. A fost minunată din toate punctele de vedere, atât ca stil cât și ca număr de pagini. E o lectură extraordinară care pe mine m-a scos dintr-un reading slump groaznic. E perfectă pentru o zi însorită, alături de o ceașcă de ceai sau de cafea.

După cum spune descrierea, cartea este împărțită în opt nuvele. Acestea ilustrează povestea a opt femei din categorii sociale foarte diferite, creând muzicalitatea unei cărți epice prin replicile spumoase și descrierile care te lasă fără grai. Atât ca număr de pagini, cât și ca format, această carte poate fi citită extrem de ușor.

Prima nuvelă se numește Wanda Winnipeg. Din titlu ne putem da seama că este vorba de o femeie, însă nu una obișnuită ci una extrem de bogată.
La început, este prezentat sejurul acesteia alături de iubitul  său pe o plajă din Franța, unde retrăiește niște amintiri de adolescentă în momentul în care zărește o persoană. Nu vreau să spun mai multe, pentru a nu vă strica plăcerea cititului, însă finalul vă va lăsa mască.

A doua nuvelă este E o frumoasă zi cu ploaie.  Mi-a plăcut destul de mult și această nuvelă, pentru că arată partea bună a tuturor lucrurilor. Protagonista, Helene are un caracter destul de insuportabil, însă pe parcurs ajunge să conștientizeze greșelile viții sale.

Cea de-a treia se numește Intrusa. Dintre toate, asta mi-a plăcut cel mai mut. E psihologică și interesantă din toate punctele de vedere. M-a ținut cu sufletul la gură, speriindu-mă puțin în unele situații limită.Din punctul meu de vedere, e cea mai bună nuvelă din carte. Personajul principal este Odile, o femeie ce locuiește singură într-un apartament. Din când în când , zărește o femeia bătrână în casă, care fuge imediat și-i lasă fiori reci pe șira spinării.

Următoarea nuvelă este Falsul. Și această poveste mi-a plăcut. E despre iubire îmbibată în lăcomie. Aimee, o femeie părăsită de soț e în cumpăna de a face o nouă alegere. Lăsată să se descurce pe cont propriu, nu izbutește și încearcă să facă rost de bani cât mai urgent. O conversație la telefon cu soțul ei Georges, îi dă speranțe de supraviețuire, dar și o povară inestimabilă.

A cincea nuvelă se numește Totul pentru a fi fericită.  Uneori viața ne face surprize plăcute sau neplăcute. E doar un pas de la normalitate până la nebunie, din cauza unor lucruri banale ce ajung să nască cele mai grave probleme de familie. Nuvela pătrunde adânc în inimile cititorilor, fiind scrisă la persoana întâi.


Prințesa desculță, mi-sa părut aparent clișeică. Povestea e tot de dragoste și nu surprinde decât o mică întâmplare din viața unui bărbat. Finalul e puțin amuzant, având un iz superficial.

Penultima povestire se numește Odette Toulemonde. E cea mai lungă nuvelă din carte, ce mi-sa părut că evidențiază latura sensibilă pe care ți-o poate transmite o carte. Fiind și ecranizată, îmi închipui că a avut foarte mare succes la momentul lansării pe piață. Povestea surprinde un scriitor, căruia nu-i este recunoscută adevărata valoare de către persoanele citite și inteligente. El nu este încântat de publicul pe care și-la format cu romanele sale. Un public format format din vânzătoare și femei cu un trai decent. Își schimbă percepția constant când o întâlnește pe Odette. O fană în care a readus fericirea prin scris.

Ultima, dar nu cea din urmă, este cea care dă și titlul cărții, și anume Cea mai frumoasă carte din lume. Pe scurt, este vorba de o femeie ce este închisă într-un lagăr sovietic. Nu este foarte comunicativă, dar într-un final reușește să se împrietenească cu deținutele. Poate vă întrebați ce legătură are titlul cu povestire ? Ei bine, o să rămâneți muți de uimire după ce o veți citi.

S-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon, Franța. Obține un doctorat în filosofie, absolvind școala Ecole Normale Superieure. Printre lucrările sale se mai regăsesc și Elixirul Dragostei și Otrava Iubirii.

Rating-ul  pe care dau acestei cărți este de 5/5 ursuleți! 

Vă foarte recomand s-o citiți !