Recenzie Valuri de Viață de Lina Moacă

Produs publicat în 2015 de Herg Benet 
Data apariției: Decembrie 2015
Gen: Romantic 
Colecția Cărțile Arven
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 432




Dacă la vârsta de nouă ani Irina Albu își pierde părinții într-un stupid accident de mașină, nouă ani mai târziu se îndrăgostește. Dar nu oricum și nu de oricine. Căile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cât își dorește mai mult să-și trăiască viața, cu atât viața se încăpățânează s-o trăiască pe ea, după reguli implacabile.

Pe parcurs ce citeam această carte, credeam că o să fac diabet, la cât de dulce e. La început mi-sa părut că e mai mult o carte pentru fete și că pe mine nu mă va prinde subiectul. Apoi a început să mă captiveze iar încetul cu încetul, parcă eram acolo alături de protagonistă, împărtășindu-i sentimentele la fiecare întorsătură de situație.
Irina e tipul de om foarte stabil, care vrea să-și atingă toate scopurile și să nu ezite să facă nimic, chiar dacă uneori face lucrurile prea repede." De ce acționez mereu înainte și abia după aceea gândesc?" Părerea mea este că defectul ei major este sensibilitatea excesivă, din cauza căreia ajunge să fie manipulată.

Povestea mi-a plăcut destul de mult. Îmi imaginam că este o adaptare mai modernă a poveștii Romeo și Julieta, din cauza situație limită în care sunt puse cele două personaje principale, Irina și Robert.

Încă de la început, Irina, o orfană, se mută alături de bunicul său, Dan, în București părăsind liceul din Paris. Acesta o înscrie la o școală nouă unde se acomodează destul de repede și își face câteva prietene. Chiar din prima zi întâlnește un "crai "cu ochi verzi, care o dă peste cap cu totul și-i tulbură nopțile cu frumusețea lui. Mai mult de atât nu are rost să spun pentru a nu vă strica plăcerea cititului.

Ce m-a deranjat a fost că în unele momente Irina dramatiza prea mult situațiile :" Chicotelile încetează, totul în jurul meu se încețoșează formele își pierd încet, încet, conturul, devenind doar o imensă pată gri."

Sentimentul de iubire nu e deloc străin de acest roman. E implementat cu grație în fiecare pagină, pentru a-ne detașa de lumea înconjurătoare, ținându-ne cu sufletul la gură alături de Irina și Robert.
Finalul mi-a plăcut atât de mult și char nu m-am așteptat la un asemenea deznodământ. Nu am înțeles exact câți ani avea Irina la final, dar presupun că lipsa de maturitate își avea locul în situațiile spumoase.
 Citatul meu preferat din carte este acesta:" Purtată de muzică, în inconștiența mea naivă îmi las mintea să rătăcească. Nu știu încotro mă îndrept, dar gonesc spre acel nicăieri iluzoriu, ca înspre zările albastre nemărginite, înmiresmate de imposibilitatea de a le cuceri. Acolo alte brațe mă îmbrățișează, alți ochi mă privesc, dându-mi fiori. Un zâmbet anume mă poartă tot mai departe, într-un loc în care nu mai există nimic decât bucuria clipei."

Un zori de zi la țară, pe 25 mai 1980, la poalele muntelui Sacru a lui Zalmoxe, în vechea vatră a Gugulanei. O fire pasionată de logica și ilogica faptelor, licențiată în Teologie-Istorie, a încercat să aducă lumină de aici și de dincolo... Și, astfel, a început să scrie cam tot ce i-sa acumulat în minte.

Îi mulțumesc foarte mult Linei pentru exemplar și abia aștept să-i citesc romanul de debut.

Rating-ul pe care îl ofer acestei cărți este de 4/5 ursuleți!

Vă recomand cu mare drag s-o citiți!

Acest roman poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Herg Benet.