Recenzie Zilele Amanților de Corina Ozon

Produs publicat în 2014 de Herg Benet 
Colecția Radical din 7
Gen: Beletristică, Pamflet
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 192






Corina Ozon vine dinspre jurnalism spre literatură, cunoscând oamenii, cu talent.  Scrie captivant, folosind în fraze câte cuvinte chiar trebuie, fără floricele stilistice și volute descriptive în plus, care ar crește statistic durata de somn a populației. Zilele Amanților este o carte despre dezinhibați. N-o recomand proștilor și bigoților. (Alexandru Petria)

Aceasta este o carte deșteaptă. Iar vrăjitoria nu-i deloc exclusă. Te ține lipit de ea, nu te lasă absolut deloc nici să faci altceva. Nu poți uza nici-un instrument fizic ori sufletesc pentru a i te sustrage. Iar dacă asta nu e curată fermecătură atunci ce este ? A, știu. Literatură deșteaptă.(Ana Barton)

O lectură care curge ușor, cu limbaj direct și frust, perfect adaptat subiectului. Corina vorbește cu umor și amar, fără ocolișuri, despre situații de viață verosimile, desprinse din cotidian. Amanții putem fi oricare dintre noi. (Petronela Rotar)

 M-a surprins plăcut acestă carte. Eu aveam cu totul alte așteptări de la ea și toate visele mi-au fost spulberate în momentul în care am deschis-o și cu greu am mai închis-o la loc. Este o lectură foarte ușoară, ce mi-a relaxat creierul în perioada tezelor, și sunt tare curios la ce aventuri mai iau parte amanții. 

Mi-a plăcut foarte mult stilul autoarei, în ciuda faptului că la început pare destul de simplist, însă surprinde perfect cadrele destul de asemănătoare cu cele din viața de zi cu zi a oricărui cuplu. Modul de gândire al lui Mircea mi-sa părut destul de similar cu cel al unui adolescent la pubertate, pentru că acțiunea la care ia parte arată latura lui de macho man. El e în căutare de dragoste, dar uită să aprecieze pe deplin ceea ce are acasă. Și prin asta mă refer la soția sa, Teo. Ea este genul de personaj mai potolit. Încearcă să pună familia pe primul loc, dar din păcate pentru ea, nu-i iese de fiecare dată. 

Pare un pic trasă de păr situația în care și Mircea și Teo și Cati au câte un amant, respectiv amantă. Ideea e destul de ok, doar că pare lipsit de credibilitate.

După părerea mea, Cati dirijează acțiunea după bunul plac. Are un stil de manipulare extraordinar de convingător. E destul de enervată atunci când atitudinea ei de pisică care zgârie se schimbă în cea de oiță cuminte. Bine, asta se întâmplă doar atunci când se întâlnește cu Mircea. 

Ceea ce nu mi-a plăcut a fost atitudinea indiferentă a personajelor în unele momente. Spre exemplu, atunci când Mircea află că Teo l-a înșelat și nu face nimic în acest sens. Sau atunci când Mircea îl prinde pe fiul său când se uită la filme porno pe laptop. Singura normală din cartea asta e TEO. 

Prin urmare, Zilele Amanților este o carte extraordinar de potrivită pentru cei cărora le plac acest gen de literatură. Se citește foarte ușor. Textul este mare, coperta foarte foarte frumoasă. E genul acela de carte pe care o citești într-o după amiază și care-ți lasă serioase teme de gândire. Chiar de la început suntem avertizați printr-un citat că nu vom ieși mai bogați din ea. Dar te face să te regăsești pe deplin în absolut toate momentele. 

Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti, Corina Ozon are 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul Ora) şi televiziune (Antena 1) şi un update de 2 ani în producţie TV (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mamă de liceană, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult, alături de reușitele din plan literar.

                                   Rating-ul pe care-l dau acestei cărți este de 3/5 ursuleți.
                                                 Vă recomand cu mare drag s-o citiți!

Recenzie Vrăjitor și Vrăjitoare de James Patterson, Gabrielle Charbonnet

Produs publicat în 2012 de Leda 
Data apariției: Iunie 2012
Gen: SF, Fantasy 
Traducător: Cristina Ghidoveanu
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 352

Magie + mai multe dimensiuni + răzvrătire împotriva unui guvern totalitar + copii care conduc lumea + dragoste + aventuri + suspans ! Pare combinația perfecta pentru o carte buna, nu-i asa?

Într-o lume orwelliana a unui guvern totalitar numit Noul Ordin, copiii, și mai ales adolescenții rebeli, trebuie sa se supună, sau sa moara.  Pentru Wisty, o fata de 15 ani, și fratele ei Whit, de 17, viata se schimba la 180 de grade când sunt luați într-o noapte de lângă părinții lor și închiși într-o temniță secreta pentru o vina despre care ei nu știu nimic ─ fiind apoi judecați într-o parodie de proces și condamnați la moarte. Dar în vreme ce sunt captivi în acest oribil coșmar, Wisty si Whit descoperă ca au puteri incredibile, pe care însa nu știu cum sa le controleze. Vor putea ei oare sa descopere o cale de a-și folosi abilitățile de vrăjitori pentru a se salva, și pentru a-și salva și părintii ─ și poate ca în final și lumea lor? 

O carte plina de magie, aventuri și umor, surprinzătoare, energica, scrisa într-un ritm alert, care te tine în tensiune, cu întorsături spectaculoase de situație, o intriga captivanta și doi eroi plini de spirit și ingeniozitate!

Citind această carte, mi-a revenit interesul pentru SF și Fantasy. Cu toate că romanul are peste 300 de pagini, se citește foarte repede datorită capitolelor foarte scurte. Acestea sunt scrise la persoana întâi, din perspectiva celor două personaje principale, Wisty și Whit. 

Un alt lucru care mi-a plăcut, a fost conținutul bun, extraordinar de simplist, dar captivant doar în unele locuri cu acțiune destul de intensă.

Povestea îi are în centru pe cei doi frați Wisty și Whit, care sunt răpiți de trupele Noului Ordin, pentru a fi executați. La început, nu ne dăm seama foarte clar motivul pentru care sunt luați, însă pe parcurs există niște pasaje extraordinar de bine scrise ce surprind exact că cei doi au puteri supranaturale și că restul lumii se teme de ei. 

Mi-a plăcut foarte mult ideea de folosire a magiei în funcție de emoții. Este ceva ce eu nu am mai întâlnit până acum în nici-o carte.

Cei doi sunt duși într-un spital ce servește drept închisoare, reușind într-un final să scape de acolo și să înceapă călătoria salvării părinților, presărată cu multe aventuri. 

Nu pot să spun că nu mi-a plăcut ceva în mod special, ci aș vrea să relatez că se putea și mai bine în materie de poveste. Probabil ar fi ieșit un roman grozav dacă s-ar fi mai lucrat puțin la el. Nu cred că voi citi prea curând celelalte volume apărute la noi pentru că am citit această carte doar de dragul de a o citi. Adică nu prea mi-a trezit interesul.

Lucrul care m-a scos din sărite a fost numărul capitolelor. Pare puțin ciudat să fie 104 capitole într-o carte de 344 de pagini. Poate asta e doar părerea mea...

James Patterson, născut pe 22 martie  1945 în New York. Acesta este un scriitor american de thriller, SF, Fantasy. 

Rating-ul pe care-l dau acestei cărți este de 3/5 ursuleți!

E o lectură ok și cam atât. 

The Fifth Wave ( Al Cincilea Val)

Data lansării 29 ianuarie 2016 ( Romania)
Regizor J Blackeson
Scriitor Rick Yancey
Muzică compusă de Hanry Jackman, Marco Beltrami
Scenariu de Susannah Grant, Akiva Goldsman și Jeff Pinkner

Distribuție 





















Umanitatea a fost decimată de patru valuri cataclismice. Supraviețuitorii rătăcesc prin zonele distruse sau se alătură armatei care vrea să împiedice al cincilea val. Cassie își caută  cu disperare fratele mai mic și nu-și poate permite luxul de a avea încredere în oricine. Rănită la un picior, adolescenta este adăpostită de un tânăr seducător care pare să ascundă ceva. 
În timp ce acesta îi îngrijește rănile, prietenul din copilărie, Ben, se pregătește să plece într-o misiune periculoasă ce are ca scop găsirea și distrugerea entităților extraterestre capabile să prindă forma umană. Sursa- FilmeOnline2013.

În primul rând, aș vrea să spun că mie mi-a plăcut foarte mult acest film. Ideea de a ilustra o invazie extraterestră pe baza unor cataclisme naturale nu e decât briliantă. Filmul este bazat pe romanul cu același nume, scris de Rick Yancey, pe care eu nu l-am citit, și arată că originalitatea nu a dispărut pentru totdeauna, regăsindu-se în fiecare din noi la locul potrivit.

Mi-a plăcut foarte mult atitudinea personajul principal, Cassie (Chloe Grece Moretz), ce nu se dă în lături de la nimic și că e dispusă să facă orice pentru a-și recupera fratele. Actrița mi-sa părut excelent aleasă, lăsând la o parte faptul că am văzut-o într-o grămadă de filme și că în toate parcă arată la fel, s-a pretat excelent rolului și a știut să-și echilibreze sentimentele, astfel în cât să iasă un rol de excepție.

În al doilea rând, decorul alături de scenele editate pentru a crea atmosfera apocaliptică a fost mediocre. Se putea și mai bine, dar poate bugetul nu a fost destul de mare pentru a crea într-adevăr ceva spectaculos. 

Aș vrea să mai spun că eu îmi voi cumpăra a doua carte din serie fiindcă nu mai pot de nerăbdare să aflu ce se întâmplă. Finalul filmului mi-a plăcut, dar a rămas deschis spre a se mai întâmpla ceva. Presupun că partea a doua va apărea anul viitor. Eu o aștept cu foarte mare entuziasm.  

În concluzie, Al Cincilea Val este un film bun care merită văzut. 

Rating-ul pe care-l dau acestui film este de 5/5 ursuleți! 

Vă recomand să-l vizionați! 

Trailer

Lava Cake

 




3 ouă
3 linguri de făină
3 linguri de zahăr
200 de grame de unt
400 de grame de ciocolată neagră

Opțional se pot adăuga sosuri de fructe, caramel, înghețată sau fructe de pădure.






Pasul 1||Se amestecă cu un tel zahărul, făina și ouăle până se obține o compoziție omogenă. ||

Pasul 2||Se topește untul împreună cu ciocolata și se omogenizează puțin câte puțin în amestecul de făină, ouă și zahăr.||

Pasul 3|| Pentru coacere este indicat să folosiți forme de ceramică sau porțelan. Sunt bune și cele de unică folosință.  Se tapetează pereții vasului cu unt și zahăr pentru a nu se lipi prăjitura.||

Pasul 4|| Se toarnă compoziția în formă și se dă la cuptor la o temperatură de 200 de grade pentru 10-15 minute.  Vă puteți da seama că sunt gata atunci când aluatul se crapă pe deasupra.||

Recenzie O mie de cocori de Yasunari Kawabata

Produs publicat în 2015 de Humanitas Fiction 
Data apariției: Aprilie 2015
Gen: Literatură japoneză, Clasic, Ficțiune 
Colecția Raftul Denisei
Traducător: George Șipoș
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 160




Senzualitatea, nostalgia, regretul și moartea învăluie delicata ceremonie a ceaiului, în care cel mai simplu gest are o semnificație profundă. 

O mie de cocori pe o eșarfă de mătase : un simbol al fericirii, o promisiune de viață armonioasă. Așa începe povestea lui Kikuji, un bărbat înconjurat de multe femei: evanescenta domnișoară Inamura, veninoasa Chikako, delicata doamnă Ota - o frumusețe matură și melancolică -, inocenta Fumiko, fiica celei din urmă. Toate întâmplările lor stau sub semnul ceremoniei ceaiului, însă arta subtilă a acesteia și obiectele fragile de porțelan nu vor putea să îmblânzească sentimentele și nici să împiedice decăderea personajelor.  








Aș vrea să încep prin a spune că aceasta este prima carte, scrisă de un autor japonez, pe care o citesc. În acest roman se pune accentul pe ceremonia ceaiului, un ritual foarte străvechi din Japonia. Autorul surprinde în detaliu, cu stilul său unic fiecare situație din carte, folosindu-se de propoziții scurte, dar foarte elaborate.

Ceea ce mi-a plăcut la acest roman este că descrie foarte frumos imaginile vizuale și că redă exact starea personajului în momentele limită. Nu este o carte cu foarte multă acțiune, dar reușește în mare măsură să captiveze cititorul și să-l facă s-o citească până la capăt.

Personajul principal, Kikuji, m-a cam plictisit de multe ori și nu am fost în totalitate de acord cu deciziile pe care le-a luat. Mi-a plăcut foarte mult de Chikako, însă la sfârșitul cărții am renunțat în a o mai plăcea.

Tema cărții nu mi-a plăcut deloc. Câteodată eram așa de confuz încât habar nu avem ce citesc. După cum spuneam mai sus, unele pasaje sunt extraordinar scrise, dar altele sunt extrem de plictisitoare și mă făceau să mă gândesc la alte lucruri. Sincer, singurul motiv pentru care am cumpărato a fost că a luat Premiul Nobel, în rest  a fost jalnică.

S-a născut la Osaka în 1899. În 1924 a absolvit universitatea imperială din Tokyo. A debutat în 1925 Dansatoarea din Izu, iar în 1948 și-a câștigat definitiv notorietatea cu romanul Țara Zăpezilor . Este primul autor japonez care primește Premiul Nobel.
și doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela






                                                                                Citate 

"Kawabata este poetul celor mai subtile nuanțe, al evanescentului, al imperceptibilului."
                                                                                                                                        Commonweal

"Dincolo de aparențe, de tonul liric și discret, personajele sunt guvernate de pasiuni haotice."
                                                                                                                                         The Independent 

"Un roman de o măiestrie rară, foarte sugestiv, uman, intens, și emoționant."
                                                                                                                                        New York Herald Tribune

                             

                                  Rating-ul pe care-l dau acestei cărți este de 2/5 ursuleți! 
                                   Dacă nu aveți ce citi, ar fi o alternativă bună de lectură. 

                                                                 

Journey 2- The Mysterious Island

Data lansării : 3 februarie 2012 (Brazilia)
Regizor  : Brad Peyton 
Precedentul  : Călătorie spre centrul pământului 
Următorul  : Journey 3 From the Earth to the Moon
Gen : Aventură, Comedie
Muzică compusă de : Andrew Lockington







Distribuție :


















Din lipsă de ocupație, m-am decis să fac recenzii la seriale și filme. Acest film mi-a captat foarte mult atenția și m-a amuzat copios în unele scene. Chiar dacă uneori erau prezente clișee evidente gen (avem nevoie de electricitate și în secunda doi apare un țipar electric) , chiar nu m-a deranjat, ci din potrivă, mi-a satisfăcut pe de plin așteptările. 
În ciuda faptului că a fost lansat în 2012 și că folosirea de blue screen-uri era încă la început, am zis să nu fiu prea rău și să analizez mai bine situațiile în care sunt puse personajele. 

Povestea m-a captivat în momentul în care am aflat că se învârte în jurul cărților. Eu nu am citit Jules Verne, dar mă bucur foarte mult că a ieșit un asemenea film inspirat din cărțile sale. Acorii mi-au plăcut foarte mult, mai ales Vanessa Hudgens, care este una din actrițele mele preferate și până acum mi-au plăcut toate filmele în care a jucat, dar și Josh Hutcherson, pe care-l știam din Jocurile Foamei. 

Încă de la începutu filmului, îl cunoaștem pe Sean Anderson (Josh Hutcherson), un adolescent de 17 ani, pasionat de cărți cu aventuri. Acesta primește un mesaj codat, și cu ajutorul tatălui său vitreg Hank Parsons ( Dwayne Johnson)  află că bunicul său, Alexander Anderson ( Michael Caine ) a găsit Insula Misterioasă de care vorbea Jules Verne în cărțile sale. 

Sean este foarte entuziasmat de descoperirea făcută și face tot posibilul să plece singur pe insulă, dar în zadar. Pentru a stabili o legătură paternă, Hank, tatăl său vitreg îi propune să meargă împreună pentru că el susține că Sean nu e suficient de pregătit să meargă de unul singur, 

Imediat pornesc într-o călătorie fascinată cu elicopterul alături de un  pilot pe nume Gabato ( Luis Guzman) și de fiica sa adolescentă Kailani ( Vanessa Hudgens). 

În timpul zborului spre insulă, aceștia sunt atrași într-un uragan imens, care ca prin minune îi transportă direct pe plaja Insulei Misterioase, un loc mirific de frumos, dar și periculos, cu forme de viață ciudate, păduri imense și lavă de aur.   Aici îl găsesc pe bătrânul Alexander Anderson și constată că mai au două zile la dispoziție până insula se va scufunda cu totul. Singura șansă de scăpare este submarinul căpitanului Nemo, ascuns într-un loc secret de pe insulă.

Rating-ul pe care-l dau acestui film este de 5/5 ursuleți! 

Vă recomand cu mare drag să-l vedeți, pentru că e genul de film care te ține în suspans, dar este și o comedie de bună calitate!

Trailer film :